UNIVERSUL LITERAR

„Nimic nu face un caine mai inebunit, zice Mitchell, decat sa aiba un alt caine dincolo de gard, ce maraie si latra la el, printre crapaturi, iar el nu poate trece dincolo.

Celalalt caine poate fi necunoscut, poate fi un vechi prieten, si el poate sa nu latre numai sa maraie, asta nu face nici o diferenta pentru el. Cainele dinlauntrul gardului de regula incepe, iar cainele dinafara, isi pierde rabdarea si se salbaticeste pentru ca cel dinauntru face o asemenea galagie inutila pana la urma; atunci cel dinafara gardului latra inapoi, facand galagia de o mie de ori mai mare. Cel dinauntru gardului spumega la gura, improscand-o asemenea unui milion de sulite.

Eu, n-asi putea spune dece cainele dinauntru gardului deveni atat de salbatec la inceput, numai daca probabil el s-a gandit caci cainele de dincolo gardul la luat mai prejos, si rade de el. Oricum el se enerva primul, iar pana la urma de tot, el deveni atat de salbatec de isi musca propria coada pana la lacrimi, ca nu poate trece la celalalt. Daca el ar fi putut trece il omora, ori incerca desigur, chiar daca celalalt caine era fratele sau.

Uneori, cainele dinafara gardului scheuna incet, si doar se plimba pe langa gard; uneori el latra inapoi asa natural, uneori complect dezinteresat, latra pentru ca trebuia oricum, avand si el dignitatea sa caineasca, sa zica ceva in aceste circumstante. Cand, uneori cainele din afara este mai mic, el se va departa de gard degraba, la prima surpriza, insa daca e o javra obraznica, el prima data se va asigura caci cainele dinauntru nu poate trece, si atunci el se va grozavi. Este amuzant sa vezi un caine mare, de tipul Newfoundland, dealungul gardului dinafara maraind intruna, iar cainele dinauntru latrand tot timpul la o rata de treizezi latraturi pe secunda, muscandu-se singur, acoperindu-se de spuma si stropind-o prin crapaturile gardului, miscandu-si fiecare incheetura a corpului pana la ultima vertebra din varful cozii. Si, de cainele dinauntru e mic de tot, cu atata face mai mare galagie, insa atunci el stie ca e ferit.

Uneori, cum am spus inainte, cainele dinafara gardului este mai bland si nu doreste vre-un dizagrement cu nimeni, asemenea oamenilor de buna pace, ce sunt buni si placuti civili, dar care devin extrem de impulsivi odata porniti, numai pentru ca nu ei au pornit cearta, iar blandul caine dinafara gardului isi pierdu dar rabdarea la fel si zise: „De ce faci tu asa galagie? Ce e cu tine, mai? Iar cainele dinauntru gardului zice: „Cu cine crezi tu ca vorbesti? Tu?…eu…pot…pot…etc.“ Celalalt caine zise iar: „De ce esti tu furios, taratura batrana? Astfel ei pornesc a latra zgomotos, rupand gardul, de dumneata poti auzi de la distanta de kilometri, asemenea unui razboi chinez, sute de arme tragand opt sectoare de cartuse pe minut, pana cainele dinafara este atat de inebunit, incat de ar intra inauntru l-ar manca, insa si cel dinauntru se omora sa iasa afara sa-l rupa pe celalalt la randul sau.

Totusi, daca acesti doi caini s-ar intalni intamplator, undeva inafara, ei pot sa se imprieteneasca imediat, sa fie cei mai buni prieteni, declarandu-si solemn prietenia, s-ar duce fiecare acasa.

(Best Stories of Henry Lawson – chosen by-Cecil Mann Angus&Robertson,1966)

traducere IOAN MICLAU